Te văd timid…
Dar determinat, aÈ™ spune
Să vezi, să simți și să cunoști
Ce te sperie în a mea lume.
Te văd puternic, hotărât
Să nu ajungi a fi fascinat
Căci vezi în mine o poveste
Ce mie nu mi s-a arătat.
Dar am simțit-o.
E închisoare-a cărei regină sunt.
Sau regala mea pușcărie
Ceva ce mi s-a dat de mult
Dar n-am simți-o atât vie.
Cum mi-o expui dintr-o privire
Ce scapă de al tău control
Vorbind, te uiți direct prin mine
Și mă străpunge un fior.
Și nu-nțeleg…De ce armura?
De ce teama, de ce frica?
De ce controlul tău de Sine
Când de văzut, nu e nimica.
Se simte rece. Goală.
Dar este ceea ce cunosc.
De unde teama ta de mine?
De unde mi te recunosc?
Căci de aici, nu-i o poveste
Despre-un regat. Doar o colibă
Uitată în timp, abandonată
De când eram foarte mică.
Și e deschisă. Mereu a fost
Așteptându-te pe tine
Și vi acum, chiar temător
De ceea ce vezi tu în mine.
E o poveste ce există
Doar atât timp cât o creezi
Căci a-nceput când eram mică
Acum doar o reiterez.
Dar vreau să scriem altceva
Din lumea ta, a ta copilărie
Căci apropiindu-te pot vedea
Că-i puțin mai plină de iubire.
Îmi doresc doar a te cunoaște,
Nu a te teme, nu a te avea
Ci doar a fi mai mult din mine
Închisă-n închisoarea ta.